Limba română, darul de la Dumnezeu prin care am supraviețuit în istorie

249

,,Oricât am fi de buni sau răi vreodată
oricât am fi de falși sau de firești
ne regăsim sfioși cu toții, iată
în templul limbii noastre românești.”

 (Corneliu Vadim Tudor)

    La 31 august, Republica Moldova și România sărbătoresc Ziua Limbii Române. Se împlinesc 31 de ani de când pe malul stâng al Prutului ea a fost proclamată, în 1989, drept limbă de stat.

   Limba română acordează inimile la același ritm de zbatere și simțire ce ne absoarbe și ne contopește cu matricea străbună.

   Ori de câte ori am fost înstrăinați și răzlețiți, limba română ne-a fost acea tainică legătură și credință neconvertită ce nu admite să fie întrerupt firul sângelui. Ea a fost forța divină care, de fiecare dată, ne-a redat pe noi nouă înșine.

   Neamul românesc din Basarabia, răstignit de atâtea ori în istorie, a supraviețuit mai cu seamă prin limbă. Irozii mai multor imperii ne-au crucificat ființa fizică, dar n-au reușit să ne distrugă spiritul, conștiința națională, limba strămoșilor, tradițiile, doinele. Codul genetic nu poate fi convertit. „Nu-ți poți discuta destinul biologic, spunea Mircea Eliade. Suntem români prin simplul fapt că suntem vii”.

       Limba română este expresia unității etnice și spirituale a neamului românesc. Cu mici deosebiri de pronunție, ea este vorbită și înțeleasă de toți conaționalii, indiferent unde s-ar afla ei, în Moldova, Muntenia, Transilvania, Oltenia, Basarabia ori Bucovina. Acest fenomen face parte din esența „miracolului românesc”.

      Limba română este darul suprem lăsat nouă de la Dumnezeu. Noi avem sfânta datorie de a o cultiva ca pe o „floare eternă” în grădina logosului, de a o vorbi limpede și frumos, în expresia ei aleasă, de a o feri de „slinul” și „mucegaiul uitării”, cum spune Alexei Mateevici în poezia-imn Limba noastră. Numai așa vom reuși să ne menținem în elementul propriei identități, în expresia noastră firească. Numai așa vom reuși să urmăm îndemnul lui Ion Luca Caragiale, pe care noi, la rândul nostru, îl transmitem generațiilor viitoare: „Fie în veci păstrată cu sfințenie această scumpă Carte de boierie a unui neam călit de focul atâtor încercări de pierzanie”.

Nadia Onceanu