Viața e ca și mersul pe bicicletă: pentru a-ți menține  echilibrul trebuie să continui mișcarea

377

Aventura noastră a început de la ideea de a ne umple această vacanță atipică cu un maraton pe biciclete. Împreună, un grup de tineri entuziaști din comuna Pepeni am decis să organizăm o astfel de acțiune în ziua de duminica, 12 iulie.

Tinerii din sat au fost foarte receptivi și s-au adunat într-un număr destul de mare la stadionul sătesc de unde am început cursa.

   Am parcurs pădurea de la Răzălăi sau de la Rădi, cum o numesc generațiile mai în vârstă. Aici am făcut un popas la fosta tabără de copii, construită în anul 1982 însă care se află la moment într-o stare deplorabilă.

Am continuat traseul spre  Piatra Comemorativă, instalată în amintirea victimelor pogromului evreiesc de la Pepeni din vara anului 1941 pe locul unde au fost îngropați cei circa 300 de oameni uciși atunci.  Cu un sentiment de profundă tristețe față de acel măcel groaznic, am depus flori în acel loc.

A urmat o distanță mai lungă pedalată sub razele arzătoare ale soarelui, după care am ajuns la renumitul Izvor Roșu din pădurea de la Vadu-Leca, unde ne-am potolit setea cu o apă rece și foarte gustoasă, împrospătându-ne puterile pentru a continua.

Am pedalat mai departe ajungând la cel mai îndepărtat punct de pe traseul nostru. În satul Vadu-Leca din raionul Telenești situat pe malul drept al răului Răut am contemplat ruinele unei hidrocentrale electrice care chiar a produs electricitate pentru satele din jur prin anii 1954 – 1967.

          După un popas prelungit unde am făcut poze și am discutat pe săturate, ne-am pornit spre casă urmând potecile și drumurile de țară de pe valea Răutului, apoi de pe cursul inferior al râulețului Iligacea. Chiar daca pe traseu au avut loc și unele mici accidentări sau defecțiuni ale bicicletelor, am ajuns spre seară cu toții mulțumiți și fericiți acasă cu un sentiment de mândrie că am rezistat parcurgând o distanță de 30 de kilometri pe teren accidentat, cu povârnișuri și coborâri  abrupte. Ne-am realiza scopul, care a fost să sensibilizăm tinerii în această perioadă lungă de carantină să iasă din case, să lase telefoanele și calculatoarele și să depună un efort fizic consistent pentru a cutreiera locurile memorabile din preajma satului nostru promovând totodată un mod sănătos de viață.

Nu este prima acțiune de acest gen realizată de tinerii activiști din Pepeni. Acum un an aceștia s-au unit în grupul de acțiune civică “Forța Tinerilor” care a avut mai multe acțiuni, axate în special de protecția mediului. Aceștia au organizat ore educative pentru alți tineri, informându-i cât de mare și distrugător este impactul uman asupra mediului. Tot ei au fost cei care s-au mobilizat și au luat parte la o ACȚIUNE PENTRU CLIMĂ, organizat în toamna anului trecut la Bălți. Și nu s-au limitat doar la a manifesta. Ulterior au participat și la proiectul “HAI MOLDOVA”, în cadrul căruia au colectat deșeuri electronice și au strâns gunoiul aruncat de persoane iresponsabile pe un sector întins de pe teritoriul comunei Pepeni.

       Noi, membrii acestui grup de tineri ne propunem să demonstrăm că ne pasă de viitorul comunei de baștină pe care o vrem curată, frumoasă și înfloritoare.

După marșul nostru pe biciclete s-au sensibilizat și cei mai mari. Asociația Băștinașilor din Pepeni a venit cu propunerea să dezvoltăm un traseu de drumeții turistice,  care să fie parcurs pe biciclete sau pe jos. Acest traseu ar trebui să includă locurile memorabile, de însemnătate istorică din zona noastră dar și să bucure ochiul celor care îl parcurg cu peisajele frumoase care  abundă în împrejurimi.

Sperăm să fie un început pentru dezvoltarea turismului local dar și pentru popularizare istoriei localităților din regiunea noastră.  

Noi nu ne oprim aici, vom continua cu multe activități de salubrizare, de informare și de sensibilizare a populației.

Dacă ne-am pornit pe acest drum nu mai vrem să renunțăm, pentru că viitorul ne aparține. Iar când te implici, viața e ca și mersul pe bicicletă: pentru a-ți menține echilibrul trebuie să mergi tot timpul înainte.

Mariana Botnari